„Trupul meu este o vioară, iar pentru a-i auzi muzica, trebuie să fiu atent la fiecare mică vibrație” – astfel și-a exprimat un îngrijitor descoperirile făcute în cadrul cursului introductiv de Kinestetică organizat la Chișinău, în perioada 5-8 noiembrie.
Kinestetica nu este necunoscută pentru reprezentanții Caritas din Republica Moldova, astfel că aceștia și-au exprimat dorința de a beneficia de o formare, în Centrul European de Instruire (FIDES). Au invitat traineri din „vecinătate”, din cadrul organizației profesionale Kinaesthetics România, astfel încât Csíki Cristina și Sebestyén Lázár și-au împărtășit cunoștințele unui grup de paisprezece persoane care lucrează în îngrijirea pacienților atât în instituții, cât și la domiciliu.
Trainerii au fost primiți cu deschidere și interes, iar participanții, cu ajutorul unor traducători ocazionali, au depășit bariera lingvistică, dornici să învețe. Mulți au venit cu intenția de a transmite cunoștințele dobândite mai departe, în familie sau în comunitatea profesională. La finalul celor patru zile, participanții au declarat că doresc să participe și la cursuri avansate sau de formare pentru traineri. Edward Lucaci, directorul Caritas Moldova, a remarcat că, având în vedere entuziasmul participanților, consideră că acest curs este începutul unei colaborări pe termen lung, subliniind că posibilitatea de formare ar trebui extinsă și în alte regiuni ale țării.
Pe parcursul cursului, participanții au descoperit multe posibilități, iar îngrijitorii creștini au apreciat această „metodă ca fiind blândă și umană, abordând pacientul cu delicatețe și iubire”. „Mă voi întoarce acasă și le voi spune părinților mei să observe din câte lucruri bune ne-a creat Dumnezeu, oferindu-ne un trup minunat, plin de posibilități, iar realitatea nu este atât de întunecată cum o văd ei.”
O descoperire a fost și faptul că nu există persoană care să nu poată realiza o anumită mișcare, pentru că dacă respiră sau își mișcă capul – și aceasta este o formă de mișcare. Participanții au promis o schimbare de perspectivă, axându-se de acum înainte pe abilități, nu pe lipsuri. Unul dintre ei a spus: „Sunt curios dacă, întorcându-mă la pacient, voi observa ce poate face. Până acum i-am văzut doar boala, nu și abilitățile.”
„Ascultă-ți corpul, fii prieten cu el!” – a sugerat, din propria experiență, unul dintre participanți. O altă participantă a pus deja în practică ce a învățat, chiar a doua zi, spre surprinderea traineriilor. Aceasta a povestit cum, venind cu autobuzul la curs, a coborât din greșeală cu o stație mai devreme. Privind la ceas și realizând că întârzie, a luat o decizie pe baza celor învățate: „din elementele mișcării timp-spațiu-efort, mi-am redus timpul interior, așa că m-am grăbit; mi-am ținut brațele pe lângă corp, am făcut pași mici, am utilizat un spațiu restrâns și, în paralel, am folosit un efort mare pentru a ajunge la timp.” Participanta nu a întârziat, iar trainerii au remarcat cu bucurie că a reușit deja să integreze în viața de zi cu zi conceptele învățate, conștientizând că poate decide cum să acționeze și să se folosească de această libertate.
La cursul din noiembrie, de la Chișinău, vârsta minimă a participanților a fost de 35 de ani. Aceștia sunt cei care au rămas în satele lor, sunt activi și au grijă de bătrâni.
Ei ajută oamenii care au construit lumea în care trăim.
